Si inca nu simt nimic

Intr-un fel…am reusit sa perfectionez arta de a nu face nimic (omitand actiunile necesare pentru indeplinirea nevoilor fiziologice).Cu greu, e adevarat, dar am reusit.

Ma gandesc la colesterolul ce se depune incet, timid, ca primii fulgi de nea pe arterele mele virgine.

Ma gandesc ca Mercur e retrograd, ca eroina din jurnalul meu de adolescent miop e cam plina de clichee, ca duminica e cea mai urata zi a saptamanii(deoarece dupa ea vine luni) si ca ma indragostesc prea repede de ambalaje frumoase.

Sufletul meu cerseste atentie, cerseste sentimente calde si moi, de care eu insa nu am trebuinta.Si ce sa-i spun ?Ce sa fac ?Nu pot decat sa ma afund intr-o indiferenta tipica celor care au gandit prea mult, au simtit prea mult sau au pierdut prea mult.